Eroi ai slavei!

                           Evrei 10:39; 11:1-2

            „Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credință pentru mântuirea sufletului.”

„Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.

            Prin credință pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.”

            Pentru o perioadă mai lungă de timp, am cercetat împreună credința oamenilor lui Dumnezeu și am încercat să le urmărim umblarea pe pământ, ca să învățăm ce înseamnă să rămâi credincios chiar și atunci când treci prin încercările cele mai grele ale vieții.

        E atât de ușor să te lauzi cu credința ta, când sănătatea îți este de fier, când frigiderul îți este plin, când nu ești lipsit de nici un bine! Atunci este plăcut și frumos cu Domnul!

         Dar când suferi batjocori, bătăi, lanțuri și închisoare; ca și eroii credinței care, după Cuvântul Domnului, unii au fost uciși cu pietre, alții tăiați în două cu fierăstrăul, chinuiți, sau nevoiți să pribegească prin pustiu, fără apă, fără pâine, fără un adăpost deasupra capului, atunci nu mai este ușor să rămâi credincios.

         Și totuși, am învățat de la „eroii credinței”, că indiferent de suferințe și de prigoniri, indiferent de greul vieții, cu Domnul, dacă rămâi lângă El, ești mai mult decât biruitor.

Într-o noapte am avut un vis deosebit.

Se făcea că eram acasă în sufragerie și pe geamul dinspre apus, am ridicat ochii și am văzut un cer curat, fără pic de nor.

Era un cer de o frumusețe rară și de culoare deosebită, așa cum nu am văzut niciodată în viață; un albastru infinit.

În mod normal, dacă mă uit afară pe geamul acela, care este real, nu văd altceva decât gardul care ne desparte de vecin și casa lui. Dar în vis, nu mai vedeam nici casa vecinului și nici gardul.

Afară chiar lângă fereastră, în vis, apărea un stâlp de telegraf, așa cum erau altă dată ridicați stâlpi din lemn pe marginea drumului, pentru comunicații.

Avea câțiva izolatori din sticlă, montați în partea de sus, iar pe ei erau legate niște fire și când m-am uitat mai bine deasupra, pe cerul curat, a apărut o pereche de îngeri.

Unul mai înalt și altul mai scund; erau îmbrăcați în niște mantii lungi, de culoare albastru spre bleu.

Apoi a mai venit o pereche de îngeri la fel și alta și alta; și s-a umplut cerul de îngeri, perechi, perechi.

Am înțeles că Domnul mi-a arătat în felul acesta, o imagine cerească pentru ca să-mi bucure și să-mi mângâie inima pentru că aveam multe frământări și lupte de tot felul.

Este adevărat că în vremea aceea, eram în post și rugăciune după multe zile necurmate, înaintea Domnului.

Și am înțeles că stâlpul de telegraf cu firele montate pe el, era legătura mea cu cerul și acum, treaz, mă gândesc cum să fac să nu pierd niciodată această legătură cu Domnul meu. Pentru că sunt atâtea lupte și frământări care ne pândesc la tot pasul!

Frații mei, Dumnezeu din cer este gata să ne umple inimile de bunătăți și de bucurii; și este gata să stea de vorbă cu noi, ca un Tată iubitor, însă nici odată să nu ne găsească preocupați, sau „prea” ocupați pe alt fir de legătură.

Să rămânem întotdeauna pe fir de legătură cu Domnul nostru din cer și în fiecare zi să ne încredințăm soarta în mâna Lui, pentru că numai așa vom putea răzbi.

Când se va face apelul din cer ca în Grădina Edenului: Adame, Virgile, Florine…unde ești? Să fim gata să răspundem ca și Samuel: „vorbește Doamne, căci robul Tău ascultă”.

Dumnezeu să ne binecuvânteze!

Dacă citim oricare istorie omenească, vom descoperi că fiecare, vorbește printre altele, de eroii care au contribuit la alcătuirea ei.

Astfel, ne vorbește despre eroi, sau chiar super eroi cu abilitați de luptă, cu puteri deosebite, sau despre faptele lor nemaipomenite. Și niciodată nu ne sunt arătate slăbiciunile lor, chiar dacă știm cu toții că nu există om fără slăbiciuni, fără părți bune și fără părți rele.

Însă dacă citim Biblia, vom observa că și Dumnezeu vorbește despre eroi ai credinței, care au biruit în luptele spirituale și au ajuns iubiți de Domnul Dumnezeu, ca în final să fie primiți chiar în prezența Sa.

În Cartea Evrei, scrisă de apostolul Pavel, în capitolul unsprezece sunt grupați câțiva dintre eroii slavei, dar ei sunt cu sutele de mii, sau chiar cu milioanele, pentru că oricine se „înscrie în lupta cea bună a credinței”, poate deveni un erou.

Dar mai observăm ceva în descrierea eroilor și anume că au fost oameni ca și noi, cu slăbiciuni, cu alunecări, cu căderi uneori, cu deznădejdi…

Despre Ilie spre exemplu, se spune că a fost un om ca și noi, „supus acelorași slăbiciuni”, dar a fost biruitor în lupta cu idolatria practicată, trăită de împăratul Ahab și de Izabela, împreună cu preoții baalilor.

David a fost socotit om după inima lui Dumnezeu și erou în luptele cu Filistenii, cu toate că a avut multe slăbiciuni.

Ghedeon care la început s-a dovedit un fricos, dar ascultând de glasul Îngerului lui Dumnezeu și încrezându-se în El, a devenit erou, nimicind tabăra madianiților, având cu el numai trei sute de oșteni și tot atâtea ulcioare de pământ în care ardeau torțe.

Din toate exemplele acestea, dar și altele, am înțeles că Domnul Dumnezeu ne încurajează și ne spune prin descrierea acestor eroi că nici unul dintre noi nu este de lepădat și că, luptând până la capăt vom fi primiți acasă, ca niște eroi.

Dacă vom rămâne în ascultare de glasul care ne conduce în „lupte” nu vom cădea, pentru că înaintea noastră merge și luptă, Cel ce a biruit lumea: Eroul, eroilor, Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.

Și de acolo de unde poate ești căzut, Domnul Dumnezeu te poate ridica, spunându-ți ca lui Ghedeon: „du-te cu puterea pe care o ai; nu sunt Eu cu tine?” „Nu sunt Eu de partea ta?”

În slăbiciunile tale, Dumnezeu poate să toarne tărie, putere de la Duhul Sfânt. „Voi veți primi o putere, zicea Domnul Isus, când va coborî peste voi Duhul Adevărului…”

Pavel spunea, de asemenea: când mă văd pe mine slab, atunci sunt tare, pentru că Dumnezeu îmi dă putere.

Când nu mai poți tu înainta, când ești obosit și nu mai poți lupta, ascultă foșnetul pașilor lui Dumnezeu care merge înaintea ta ca să lupte pentru tine.

Cuvintele acestea le rostește Domnul Dumnezeu, încurajându-l pe David în lupta cu Filistenii: „Când vei auzi foșnet de pași în vârful  duzilor, să pornești căci Domnul merge înaintea ta ca să bată oștirea Filistenilor.” 2 Samuel 5:24.

Dumnezeu nu are niciodată eroi căzuți pe câmpul de luptă, ci numai eroi ridicați în slavă.

Luptă ca și Abel aducând jertfe de bun gust și de bun miros înaintea Domnului;

luptă ca și Enoh umblând în fiecare zi cu Dumnezeu; luptă ca și Noe în ascultare de Dumnezeu; luptă ca și Iosif în temniță, cu răbdare; luptă ca și Avraam în credință; luptă ca și Isus, biruind ispitele și iubindu-ți vrășmașii.

Psalmul 20: Ei, eroii lumii se îndoaie și cad; dar cei ce sunt ai Domnului se ridică și rămân în picioare!

Fii un erou al Domnului!